Unde ne adresăm?

Conform legislaţiei în vigoare poliţia poate fi sesizată prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.

Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.

Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizica sau de o persoana juridica căreia i-a fost cauzată o vătămare sau o pagubă printr-o faptă antisocială organelor judiciare.

Plângerea trebuie să conţină: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă. Plângerea se poate face personal sau prin mandatar (mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii).

Plângerea poate fi făcută şi oral, situaţie în care conţinutul acesteia se consemnează într-un proces verbal de către cel care o primeşte.

De asemenea, plângerea se poate face şi de către unul din soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată pentru care s-a depus plângerea poate ulterior să declare că nu-şi însuşeşte conţinutul acesteia. Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se poate face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă (art. 222 din Codul de procedură penală).

Denunţul este încunoştinţarea făcută de o persoană fizica sau de o persoana juridica, despre săvârşirea unei fapte antisociale. În acest caz, spre deosebire de plângere, persoana care face denunţul nu a suferit nici o vătămare sau pagubă, ea sesizează doar faptul că altcineva a fost victima unei asemenea fapte.

În ce priveşte conţinutul denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.

Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta trebuie, de asemenea, consemnat într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut (art. 223 din Codul de procedură penală).