MUZEUL AGENTULUI DE POLIŢIE

Bulevardul Carol I nr. 201, Câmpina, judeţul Prahova,

Tel. : 0244/33.62.51, 0244/33.62.52

Municipiul Câmpina, situat pe malul stâng al râului Prahova, la punctul de confluenţă cu râul Doftana, este considerat poarta de intrare pe frumoasa Vale a Prahovei.

Prima atestare documentară a localităţii ce făcea legătura între Ţara Românească şi Transilvania apare în registrele vigesimale (de taxe vamale) ale cetăţii Braşovului la 8 ianuarie 1503.

Cunoscută în toată ţara, precum şi în Europa, pentru bogăţia subterană (aurul negru), pe vremea când România era numită „Belgia Orientului " şi Bucureştiul calificat „Micul Paris", Câmpina este ridicată la gradul de oraş (1864) printr-un decret domnesc semnat de Alexandru Ioan Cuza. Astfel, de 500 de ani, superlativele sporesc prestigiul şi frumuseţea unei localităţi curate, distinse, cosmopolite, unică în peisajul muntenesc.

Marele istoric Nicolae Iorga spunea despre Câmpina:,, Câmpina nu se vede. Cu toată aparenţa, numele nu are nimic de-a face cu câmpul!… De pe culmea cu povârnişurile prăpăstuite, intră în lungi strade de sat mare, cu multe căsuţe mărunte, aţâpite sub cuşmele sure de şândrilă, cu cerdacele scoase deasupra ferestruicilor din faţă, care par ca nişte ochi de moşneag. Strada centrală poate fi privită ca un dar al petrolului. Totul e alcătuit din contraste, o biserică a cultului catolic, patru ale bisericilor noastre, o reşedinţă de prinţ, şuierul maşinilor şi izbitura ciocanelor greoaie, frigurile scormonirii pământului după zeama neagră ce se preface în aur.”

Pe aceste plaiuri binecuvântate şi-au găsit loc de statornică sau vremelnică aşezare personalităţi ca pictorul Nicolae Grigorescu, prinţul D. B. Ştirbei, „magistrul” B. P. Haşdeu, mitropolitul Pimen, scriitorul Geo Bogza, şi poetul George Coşbuc.

Începând cu anul 1968, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 3223, aici se înfiinţează Şcoala Militară de Perfecţionare a Subofiţerilor – Câmpina, iar la 1 martie 1968 aceasta devine Şcoala Militară de Subofiţeri, deschizându-şi porţile pentru o primă serie de 500 de cursanţi.

Locul pentru amplasarea şcolii a fost ales pe vechiul domeniu al savantului chimist dr. Constantin Istrati, care fusese donat de proprietar ca parc al oraşului. În timpul celui de-al doilea război mondial se instalează aici o unitate militară germană, precum şi depozite de muniţie şi armament, fiind un important punct strategic şi militar privind accesul pe Valea Prahovei. După război redevine loc de agrement pentru câmpineni.

În cei 37 ani de existenţă şcoala a evoluat continuu. Au fost construite şi amenajate spaţii moderne de învăţământ, de cazare şi blocuri alimentare unde pot servi masa concomitent peste 1500 de cursanţi.

De asemenea, au fost amenajate terenuri de sport, săli de pregătire fizică şi recuperare şi, nu în ultimul rând, săli documentare şi laboratoare pentru toate specialităţile în care îşi desfăşoară activitatea agenţii de poliţie.

Instituţie importantă a statului contemporan, poliţia trebuie să fie în pas cu evoluţia societăţii civile.

După evenimentele care au avut loc în România în 1989, pregătirea şi formarea agentului de poliţie capătă o nouă dimensiune prin diversitatea şi complexitatea domeniilor în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea. Şcoala de agenţi de poliţie s-a conformat acestor noi cerinţe prin programe de învăţământ care să asigure cunoştinţele necesare specialiştilor criminalişti, judiciarişti, crimă organizată, arest transfer, circulaţie rutieră, ordine publică şi conductori câini.

La data de 1 februarie 1993, cu prilejul aniversării a 25 ani de la înfiinţare, prin Ordinul ministerului de interne nr.273, unitatea a primit denumirea de Şcoala Militară de Poliţie „Vasile Lascăr ”.

Numele avocatului dr., Vasile Lascăr , ca patron spiritual al şcolii, a fost ales în semn de recunoaştere a calităţilor sale, a conduitei morale, a pregătirii profesionale în domeniul dreptului şi în cadrul Camerei legiuitoare a statului român, a preocupării sale de a moderniza structurile poliţieneşti şi, nu în ultimul rând, ca ministru de interne la începutul sec. XX.

Avocatul liberal, Vasile Lascăr, a trecut prin Parlament prima lege organică a Poliţiei Române, concepută după principii ştiinţifice moderne, pornind de la realităţile şi necesităţile specifice româneşti şi având ca bază studierea aprofundată a organizării serviciilor de poliţie moderne din Franţa, Germania , Belgia, Austria etc.

La susţinerea în Senat a proiectului de lege(25 ian.1903), Vasile Lascăr sublinia:,,…orice alte reforme am face oricât de bune şi folositoare ar fi, ele ar fi de prisos dacă n-avem garantată mai întâi ordinea publică şi siguranţa interioară a statului.”

Menirea unei instituţii de învăţământ este şi aceea de a educa generaţiile viitorului în spiritul păstrării valorilor istorice autentice. Muzeul Agentului de Poliţie este locul unde se poate rememora evoluţia istorică a poliţistului, care în decursul vremii, s-a ocupat de liniştea şi ordinea comunităţilor locale. Muzeul nostru prezintă, într-o succesiune cronologică, documente şi imagini începând cu sec. al XVII-lea.

Prima instituţie poliţienească atestată în documentele vremii din cele două ţări române – Ţara Românească şi Moldova – a fost Agia care avea obligaţia de a păstra liniştea şi curăţenia oraşelor Bucureşti şi Iaşi. Importanţa acestei instituţii este demonstrată de faptul că la conducerea acesteia s-au aflat personalităţi precum: Neagoie Basarab, Mihai Viteazu , Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Agia cuprindea importante efective militare care participau activ la apărarea ţării.

Pe un prim panou putem găsi icoana Bunei Vestiri, însemn găsit pe reversul steagului Agiei din 1822, înmânat de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica Marelui Agă Filipescu, simbol de început al Poliţiei Române ce se află la Muzeul Naţional Militar din Bucureşti.

Regulamentul Organic al celor două principate româneşti din 1830 stipula şi înfiinţarea primelor formaţiuni de ordine şi pază care purtau denumirea de Poliţii. Membrii acestora, chiar dacă s-au numit „agă”, dorobanţ sau jandarm, au fost aceia care au vegheat la apărarea libertăţii, proprietăţii şi siguranţei persoanei, la respectarea legilor şi regulamentelor, la constatarea infracţiunilor şi trimiterea făptuitorilor înaintea justiţiei, pe scurt, la siguranţa internă a statului.

Alături de costumele de epocă sunt prezente şi ţinutele militare şi civile din epoca modernă, dar şi armamentul folosit de poliţişti, de la ,,tesacul” perioadei fanariote până la modernele pistoale de 9 mm.

În spaţiul alocat muzeului se găseşte un modul dedicat patronului spiritual al şcolii, Vasile Lascăr, şi o expoziţie de echipament al poliţiştilor din ţările europene cu care ţara noastră este în relaţii de colaborare şi schimburi de experienţă.

album foto

.